ALEXANDRU TOTH - un as al cuvintelor încrucişate

Târgumureşeanul Alexandru Toth, este un tânăr creativ şi ingenios, calităţi prin care excelează în lumea cuvintelor încrucişate. Fiind redactor-şef al cotidianului mureşean Zi de zi, el este totodată un abil observator al abuzurilor şi nedreptăţilor din societatea târgumureşeană şi nu numai, pe care le demască în paginile ziarului pe care îl conduce.
A debutat în domeniul cuvintelor încrucişate la 28 aprile 1994 în revista bucureşteană Rebus TIM , de atunci publicând mai multe materiale în publicaţii locale şi naţionale. În colecţia sa de integrame inedite se numără „Deşteaptă-te române”, expusă la 29 noiembrie 1999 în foaierul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş având lungimea de 80 metri, fiind recunoscută de Guinness Book ca fiind cea mai lungă din lume dar din păcate neomologată;
„Europa”- o integramă poliglotă de 16 m lungime compusă în şase limbi: română, italiană, engleză, franceză, germană şi spaniolă, prezentată în anul 2005 cu ocazia „Zilei mondiale a jocului”; „Europa sântem noi”, integramă de şase metri pătraţi în limba engleză ce reprezintă harta Europei; „România” , integramă de 2,8 metri pătraţi având forma României, dedicată Zilei Naţionale şi prezentată în decembrie 2007 la Forumul „Identitatea Naţională”. În anul 2000 a publicat cartea „Eminescu în rebus” care conţine cele mai cunoscute poezii ale poetului Mihai Eminescu, în cuvinte încrucişate.
La zece ani de la primul său record, Alexandru a uimit din nou cu un megacareu de aproximativ 25000 de cuvinte care a fost expus în 3 decembrie 2009 la Hotelul Continental din Târgu-Mureş.

LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN

SHANK PRAKSHALANA-tehnică de detoxifiere a organismului

- Să se practice sâmbătă
- Se practică dimineaţa pe nemâncate
- Durează cam o oră + 2-3 ore repaus
- Nu se fac exerciţii fizice în ziua respectivă
- Se bea apă puţin sărată şi călduţă
- Procedeul de îngerare-eliminare a apei continuă până când prin anus se elimină apă curată.
- 2-3 litri de apă
- Concentraţia să fie asemănătoare cu cea a unei supe
- După ce ai încălzit apa, pregăteşte un pahar mare şi ia vasul cu apă lângă tine,
- Poziţia pentru a bea apa- stând pe vine cu tălpile lipite de sol
- În stânga să ai un scaun de care să te sprijini în timp ce ingurcitezi apa
- Începi cu două pahare de apă urmate de executarea mişcărilor
- Se fac mişcări de rotire a trunchiului stânga-dreapta cu mâinile întinse lateral
- Se face setul de mişcări după fiecare pahar, timp de 5-10 minute.
- 7-8 pahare sunt suficiente pentru a umple întreg sistemul digestiv şi pentru a te face să mergi prima dată la toaletă.
- După ce ai făcut asta este necesar să bei încă 3-4-5 pahare cu apă sărată pentru a curăţa în întrgime tractul digestiv făcând ca apa să iasă curată prin anus.
- Pentru a preveni iritarea, după primele eliminări să cureţi anusul cu apă curată şi să-l ungi cu ulei
- De la o jumate de oră de la ultimul pahar băut se recomandă o masă alcătuită din orez alb fiert foarte bine cu unt topit peste orez.
- Să nu bei apă până nu mănânci orezul
- În ziua respectivă se va evita consumul de lapte, iaurt, lactate, alimente şi băuturi acide, fructe şi alte legume în afară de morcov fiert
- Pâinea este permisă la a doua masă
- Carnea este interzisă
- A doua zi se revine la regimul alimentar normal evitându-se excesul de carne
- Se efectuează de 3-4 ori pe an.

VICTOR RĂZMERIŢĂ - un destin dedicat Basarabiei

Victor Răzmeriţă s-a născut într-o familie de ţărani la 15 septembrie 1970, în satul Găuzeni, Raionul Şoldăneşti, Republica Moldova. N-a fost un răsfăţat al soartei, de timpuriu a avut parte de experienţe dure ale vieţii care i-au şlefuit personalitatea precum dalta unui sculptor modelează lemnul sau piatra.
Dar poate cel mai profund a fost marcat de cei trei ani de armată în cadrul Flotei Militare Maritime a fostei URSS, mereu amintind în scrierile lui momentele de teroare psihică şi groază trăite intens, fiind de multe ori la hotarul dintre lumea aceasta şi lumea de dincolo în anii `90-`91, periodă când imperiul sovietic s-a destrămat. Tot atunci a fost descătuşat de dogmele sovietice, adevărul că este român fiindu-i dezvăluit chiar de către un ofiţer KGB într-o noapte când erau de serviciu, ,, liniştea miezului nopţii fiind cel mai bun mediu pentru discuţii sincere şi sufleteşti.”
Întors acasă în ,,satul de baştină,” într-o Moldovă autonomă, ruptă de fosta URSS, a fost pe rând şomer, tractorist, electrician. La scurt timp răspunzând chemărilor lăuntrice ale soartei părăseşte satul natal pentru a veni la Chişinău. Aici lucrează ca lăcătuş-electrician în atelierele experimentale ale Universităţii de Stat, iar după absolvirea Facultăţii de Filologie din cadrul aceleiaşi universităţi devine inginer la Catedra de Biologie Umană şi Animală.
Victor este şi un conştiincios autodidact fiind îndemnat spre învăţătură de dorinţa de cunoaştere şi de a se înţelepţi dar şi din dorinţa de a semăna ,,la suflet, la chip, la minte şi la fapte bune lui Isus Hristos” pentru a urma astfel ,,lecţia sfântă şi părintească” a tatălui său, ,,pusă la inimă” din copilărie.
Destinul tumultos al Basarabiei şi-a pus puternic amperenta asupra vieţii şi destinului său personal stimulându-i forţa creatoare: ,,În creaţie se dă suferinţă pentru a crea, însă mulţi mari scriitori o căutau cu lumânarea, dar iată că noi , în Basarabia nu ducem lipsă deloc”. După ce mai bine de 10 ani a bătut la mai multe uşi, cu greu în luna februarie a acestui an reuşeşte să publice la Chişinău prima lui carte de eseuri-nuvele, “Moda lui Skaraoţki”. Tot în acest an în luna mai publică a doua carte a sa, „Catuşele mancurtizării” la Editura Nico din Târgu-Mureş - „adică, în patria noastră adevărată, România”. Implicându-mă în publicarea cărţii, am stabilit astfel cu Victor o punte spirituală între Basarabia şi Ardeal, un pod nu de flori care a fost vremelnic ci un pod trainic de „suflet de minte şi de sentimente” cum el se exprimă în ultima parte a cărţii. De aceea şi pentru mine publicarea acestei cărţi a fost o experienţă sublimă care mi-a îmbogăţit şi înnobilat existenţa. Deşi este o carte mică în dimensiunile ei fizice, „o mică bijuterie” cum a numit-o domnul Nicolae Băciuţ, conţinutul ei este dur şi tăios, este ca un tunet ce se doreşte a fi răsunător încât să trezească, să lumineze şi să descătuşeze fiindcă Victor vrea să facă din cărţile lui ,,răngile care să dărâme gardul de sârmă ghimpată de pe Prut”.
Tot la Târgu-Mureş Victor Răzmeriţă a debutat ca şi gazetar, publicând în paginile ziarului Cuvântul liber mai multe articole în care exprimă durerile basarabene. Şi iată că valurile vieţii mai blânde şi mai prielnice de astă dată, l-au adus în această vară la Târgu-Mureş unde în 20 august la Biblioteca Judeţeană în cadrul mesei rotunde ,,Să nu lăsăm limba română să piară”, a lansat cartea „Catuşele mancurtizării”. Poate nu întâmplător i-a fost hărăzit să-şi împlinească destinul de scriitor aici, la Târgu-Mureş, fiindcă la noi scrierile lui pot fi înţelese şi pătrunse mai bine ca oriunde întrucât Ardealul ca şi Basarabia a avut parte de-a lungul istoriei de multe viituri ale vremurilor. Înainte de a se întoarce la Chişinău l-am întrebat: „Care a fost momentul care te-a impresionat mai mult şi care a marcat venirea ta aici?” Şi mi-a răspuns: „Prima mea întâlnire cu domnul Lazăr Lădariu, când mi-a urat 'BINE-AI VENIT IN ARDEAL!' am simţit că-mi insuflă spiritul Ardealului”. Domnul Lazăr Lădariu este un spirit al Ardealului iar Victor Răzmeriţă e pe cale să devină un spirit al Basarabiei.
Fiind ziua lui de naştere îi urez „La mulţi ani!”, îi doresc ca bunul Dumnezeu să-l aibe în pază şi să-l ajute în a-şi împlini înălţătoarele-i gânduri şi aspiraţii.

LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN

Moartea incepe in colon

Această afirmaţie plină de adevăr şi deloc exagerată aparţine omului de ştiinţă rus Elli Metchnikoff, deţinător al Premiului Nobel pentru medicină în 1908.
Întreg sistemul digestiv realizează legătura dintre mediul extern şi mediul nostru intern, rolul său fiind acela de a digera alimentele, de a absorbii substanţele nutritive şi apa şi de
a acumula şi elimina reziduurile digestive, această funcţie finală revenindu-i colonului.
Colonul nu este doar un canal de evacuare, el este şi principala „bază militară” a organismului. 70% din sistemul nostru imunitar se află la nivelul colonului acesta fiind format din mucoasă, bacterii şi limfocite. Mucoasa acţionează ca o barieră ce nu permite pătrunderea agenţilor patogeni şi a toxinelor în organism, microflora intestinală inhibă colonizarea bacteriilor patogene din exterior iar sistemul imunitar intestinal ce conţine peste 60% din totalitatea imunoglobulinelor şi mai mult de 10 milioane de limfocite pe gram de ţesut recunoaşte microflora normală şi o respinge pe cea patogenă.
Organismul nostru nu este construit pentru a fi hrănit numai cu proteine. Prin constituţia anatomică şi fiziologică organismul şi sistemul digestiv al omului este mai apropiat ca asemănare cu cel al ierbivorelor. Intestinul carnivorelor este de cinci ori mai scurt decât cel uman şi mai neted iar cel uman este cutat. Dentiţia lor este mai ascuţită pe când la om la fel ca şi la ierbivore este tocită. Animalele de pradă au o salivă acidă pe când la om este alcalină. Omul, la fel ca şi maimuţa antropoidă este dotat cu mâini pentru a se căţăra şi a-şi culege fructele din copaci pe când animalele de pradă au gheare pentru a sfâşia prada.
Chiar dacă civilizaţia a determinat schimbări în obiceiurile alimentare ale omenirii, sistemul nostru digestiv a rămas la fel nemodificându-se şi neadaptându-se obiceiurilor alimentare greşite în care predomină carnea, produsele procesate şi cele rafinate îmbibate cu aditivi în detrimentul celor vegetale, vii. Consumul insuficient de apă (1,5- 2 l pe zi) dar şi de fructe şi legume, cereale bogate în fibre precum şi lipsa de mişcare încetinesc tranzitul intestinal. Materiile parţial digerate stagnează în interiorul tubului digestiv intră în putrefacţie şi irită pereţii intestinali. Ele se depun în pliurile colonului amestecate cu mucus şi formează placa mucoidă, mediu în care se înmulţesc şi se dezvoltă bacteriile de putrefacţie care degradează proteinele nedigerate, otrăvind totodată fluxul sangvin. O persoană poate acumula în colon de-a lungul vieţii între 2,5 şi 11 kg de reziduuri metabolice ceea ce l-a determinat pe Earl Irons să afirme că „sigurul loc în care mai poţi vedea un colon curat şi sănătos în ziua de astăzi este cartea de anatomie”. Suntem preocupaţi de igiena exterioară, ne spălăm corpul, dinţii, ne îngrijim unghiile dar acordăm mai puţină atenţie sau chiar ignorăm igiena interioară..
Semnele care indică o funcţionalitate defectuoasă a unui colon înfundat cu reziduuri sunt: burtă proeminentă, dureri de cap frecvente, constipaţie, respiraţie şi transpiraţie urât mirositoare, dureri abdominale, exces în greutate, lipsă de energie, oboseală, erupţii ale pielii. Aceste semne dacă sunt ignorate, în timp pot apărea complicaţii grave care generează disfuncţionalitatea întregului organism. Fiecare celulă, fiecare ţesut, fiecare organ este hrănit de sânge care la rândul său este încărcat cu substanţe nutritive la nivelul intestinului. Dacă intestinul este murdar atunci şi sângele va fi murdar. Acest sânge toxic provenit din vasele intestinului merge spre celelalte organe – rinichi, inimă, limfă, încheieturi – toxinele depunându-se la nivelul lor şi îmbolnăvindu-le. Rolul de a curăţa acest sânge toxic îi revine ficatului care din pricina suprasolicitării va obosi, nu va mai funcţiona eficient îmbolnăvindu-se şi el. Surplusul de toxine se elimină şi prin piele provocând diverse erupţii: acnee, psoriazis, furunculi, abcese, eczeme, transpiraţie urât mirositoare. Însă cea mai gravă complicaţie este cancerul colorectal, care ucide anual în întreaga lume peste 600000 de oameni iar numărul cazurilor nou depistate este de peste 1200000 pe an. Această afecţiune este atât de frecventă încât aproape nu există zi în care în sălile de operaţie să nu se opereze cel puţin un cancer localizat la nivelul tubului digestiv.
Pentru funcţionarea optimă a colonului este indispensabilă o alimentaţie bogată în fibre dar şi o hidratare corespunzătoare. Fibrele sunt glucide celulozice care nu se digeră, nu se absorb şi nu au valoare energetică. Ele acţionează ca nişte periuţe ce curăţă intestinul accelerând tranzitul intestinal şi totodată influenţează absorbţia nutrienţilor.Sunt prezente în frunze, tulpina plantelor, coaja fructelor şi legumelor şi în învelişul exterior al boabelor de cereale. Nutriţioniştii recomandă un consum zilnic de minim 27-40 grame fibre. Un alt rol al fibrelor este acela de a menţine echilibrul microflorei intestinale prin inhibarea bacteriilor de putrefacţie şi menţinerea florei utile de fermentaţie, care participă la digestie şi opreşte colonizarea bacteriilor patogene din exterior. Pe lângă alimentaţia dezechilibrată un alt factor care perturbă flora intestinală este abuzul de medicamente şi antibiotice. La fel de eficient în buna funcţionare a intestinului gros ca şi alimentele bogate în fibre este şi iaurtul, aliment viu ce conţine lactobacterii care stimulează refacerea florei intestinale.
Dacă va funcţiona colonul corespunzător atunci şi sistemul nostru imunitar va fi foarte puternic. Starea intestinului gros răspunde de sănătatea întregului organism, de aceea se impune menţinerea lui într-o stare de curăţenie şi funcţionalitate adecvată.

LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN

Ucigasii din hipermarketuri

Puzderia de super şi hipermarketuri care a apărut în ultimii ani, a generat invazia chimiei în viaţa şi-n farfuriile omenirii, cu consecinţe grave asupra sănătăţii. Rafturile acestora întâmpină cumpărătorii cu o sumedenie de produse alimentare, ambalate atrăgător dar de calitate îndoielnică. Este suficient să citim ingredientele de pe ambalaj pentru a ne convinge de acest lucru ( E-uri, gumă guar, acid citric, nitriţi, benzoaţi, conservanţi, coloranţi etc.). Peste 10000 de aditivi sunt folosiţi în industria alimentară din care doar 4000 se trec obligatoriu pe etichetă. Cei mai nocivi aditivi sunt E330 (acidul citric) şi E621 (glutamatul de sodiu) interjişi în Europa Occidentală. Alte E-uri cu risc cancerigen sunt: E102, E110, E123, E131, E142, E210, E221, E212, E213,E214,E215,E216 şi E217. Rolul aditivilor este de a menţine termenul de valabilitate al alimentelor mai mult timp şi de a le oferi un aspect menit să ademenească simţurile. Raionul de mezeluri prin multitudinea sortimentelor şi a culorilor apetisante reprezintă întotdeauna o ispită pentru cumpărători. Chiar se spune că producătorii de mezeluri nu le consumă. Carnea provenită de la animalele hrănite cu concentrate pe bază de hormoni, pentru stimularea rapidă a creşterii şi dezvoltării lor, reprezintă o ameninţare pentru sistemul nostru endocrin. Aceşti hormoni prezenţi în carne interferează cu sistemul hormonal uman care este extrem de fin şi exact generând dezechilibre ce duc la afecţiuni endocrine. Aceste afecţiuni sunt mai frecvente la femei decât la bărbaţi întrucât sistemul endocrin la femei este mai sensibil.
Băuturile răcoritoare carbogazoase sau necarbogazoase aproape întotdeauna prezente în cărucioarele de cumpărături sunt un deliciu pentru papilele gustative. Dar prin ingredientele lor sintetice precum coloranţii, conservanţii, aromele „identic naturale”, zahărul sau alţi îndulcitori sintetici , reprezintă un real pericol pentru sănătate mai ales că mulţi le consumă în loc de apă. Fructele şi legumele menite să fie un izvor de viaţă şi sănătate au devenit un balast sărac în substanţe nutritive ( vitamine, enzime, minerale, antioxidanţi) şi îmbibat cu îngrăşăminte chimice şi pesticide folosite în industria agricolă pentru obţinerea unor producţii mai mari comparativ cu cele obţinute de agricultura tradiţională. Deşi sunt gigante şi arătoase au un gust fad fiind cultivate şi crescute în sere unde sunt lipsite de lumina şi căldura cosmică a soarelui dar şi de apa ploilor menite a le îmbunătăţi calităţile nutritive. Fructele şi legumele din import (struguri, căpşuni, kiwi, roşiile-ciorchine, pere ) care predomină în defavoarea celor autohtone, pentru a rezista mai mult timp sunt iradiate. Distrugându-li-se astfel enzimele ele devin la fel de ameninţătoare pentru sănătatea şi vieţile noastre ca şi alimentele ce conţin aditivi. Aceste enzime au un rol esenţial în metabolismul şi divizarea celulelor umane. De aceea este recomandat consumul de legume şi fructe proaspete netratate termic, în fiecare zi. Absenţa lor determină înmulţirea şi creşterea haotică a celulelor rezultând tumori, cancere, mioame şi alte excrescenţe.
Toţi aceşti factori deşi sunt într-o cantitate care nu reprezintă neapărat un pericol imediat, prin consum repetat duc la dezechilibre grave în funcţionarea normală şi armonioasă a organismului uman. Mecanismele de apărare nu reuşesc întotdeauna să facă faţă multitudinii de factori nocivi, rezultând boli cronice grave. Una dintre cele mai ameninţătoare şi mai frecvent întâlnită în ultimul timp este cancerul. Acestă afecţiune ucide anual în lume peste 7 milioane de oameni, mai mult decât SIDA, tuberculoza şi malaria la un loc fiind una din principalele cauze de deces şi afectează persoane din ce în ce mai tinere iar numărul cazurilor a crescut îngrijorător de mult fiind în strânsă corelaţie cu alimentaţia necorespunzătoare.
Creşterea demografică din ultimele decenii a impus adoptarea în agricultură a unor metode prin care se obţin producţii mai mari iar în asemenea condiţii cantitatea şi aspectul devin mai importante decât calitatea. Prin modificarea genetică a plantelor, prin utilizarea fertilizanţilor şi pesticidelor, a stimulatorilor, regulatorilor de creştere şi îngrăşămintelor chimice se urmăreşte obţinerea unor recolte mai bogate şi plante care să rodească de mai multe ori pe an. Chimizarea agriculturii şi a industriei alimentare nu reprezintă un progres şi în privinţa calităţii nutritive a alimentelor, toate acestea având repercusiuni asupra mediului dar şi asupra stării de sănătate a populaţiei.
Potrivit statisticilor Ministerului Sănătăţii în anul 2000 au fost înregistrate aproximativ 44000 de cazuri noi iar în 2003 numărul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer a depaşit 58000. La sfârşitul anului 2005 în România erau înregistraţi 355000 de bolnavi din care 4500 erau copii cu vârsta până în 14 ani. În 2008 medicii de familie au contribuit la diagnosticarea şi urmărirea a 60557 de pacienţi cu tumori şi se estimează că în 2011 numărul persoanelor diagnosticate cu tumori maligne va ajunge la 68000, cancerul devenind principala cauză de deces, detronând bolile cardiovasculare. Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul tubului digestiv (stomac, colon, rect, sigmoid)- numărul cazurilor ocupând un loc fruntaş, urmând apoi cancerele pulmonare, ale glandei mamare, colului uterin şi prostatei.
Vestea cea bună este că agricultura ecologică începe să ia amploare în România, ţara noastră dispunând de resurse adecvate pentru dezvoltarea acesteia. Peste 60% din suprafaţa agricolă a ţării nu a fost poluată de îngrăşăminte chimice şi pesticide de peste 15 ani iar suprafeţele cultivate cu culturi ecologice cresc de la an la an. Dar până când raioanele cu produse BIO sau ecologice vor împânzi toate magazinele şi hipermarketurile ce alternative ar fi?
De ce să optaţi pentru fructele şi legumele din import când pe cele autohtone cultivate de ţăranii noştri le găsiţi în pieţe din belşug? Merele româneşti, chiar dacă sunt mai mici, cu pete sau viermănoase sunt mai aromate şi mai savuroase iar viermii sunt o certitudine că nu au fost stropite cu pesticide. Nu consumaţi sucuri sintetice din comerţ, mai bine le preparaţi acasă din fructe şi legume proaspete. Alegeţi produsele lactate tradiţionale româneşi - caş de oaie, telemea, urdă, brânză de vaci sau de burduf şi nu optaţi pentru sutele de sortimente de brânzeturi fabricate de cunoscutele companii multinaţionale chiar dacă sunt mai arătoase şi mai frumos ambalate. Citiţi întotdeauna ingredientele de pe ambalaj. Eviataţi-le pe cele ce conţin mulţi aditivi. Reduceţi consumul de carne. Nutriţioniştii recomandă 150-200 g de carne la 2-3 zile. Înlocuiţi mezelurile din sandwichuri cu caş, ou, carne de pui sau peşte. Nu oferiţi copiilor bomboane şi jeleuri colorate. Limitaţi consumul de zahăr rafinat şi obişnuiţi-vă să consumaţi cât mai puţine alimente procesate.
Având în vedere că peste 2/3 din cazuri sunt favorizate de alimentaţia nesănătoasă, un prim pas în prevenirea cancerului ar fi adoptarea unui regim de viaţă echilibrat.



LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN