Moartea incepe in colon

Această afirmaţie plină de adevăr şi deloc exagerată aparţine omului de ştiinţă rus Elli Metchnikoff, deţinător al Premiului Nobel pentru medicină în 1908.
Întreg sistemul digestiv realizează legătura dintre mediul extern şi mediul nostru intern, rolul său fiind acela de a digera alimentele, de a absorbii substanţele nutritive şi apa şi de
a acumula şi elimina reziduurile digestive, această funcţie finală revenindu-i colonului.
Colonul nu este doar un canal de evacuare, el este şi principala „bază militară” a organismului. 70% din sistemul nostru imunitar se află la nivelul colonului acesta fiind format din mucoasă, bacterii şi limfocite. Mucoasa acţionează ca o barieră ce nu permite pătrunderea agenţilor patogeni şi a toxinelor în organism, microflora intestinală inhibă colonizarea bacteriilor patogene din exterior iar sistemul imunitar intestinal ce conţine peste 60% din totalitatea imunoglobulinelor şi mai mult de 10 milioane de limfocite pe gram de ţesut recunoaşte microflora normală şi o respinge pe cea patogenă.
Organismul nostru nu este construit pentru a fi hrănit numai cu proteine. Prin constituţia anatomică şi fiziologică organismul şi sistemul digestiv al omului este mai apropiat ca asemănare cu cel al ierbivorelor. Intestinul carnivorelor este de cinci ori mai scurt decât cel uman şi mai neted iar cel uman este cutat. Dentiţia lor este mai ascuţită pe când la om la fel ca şi la ierbivore este tocită. Animalele de pradă au o salivă acidă pe când la om este alcalină. Omul, la fel ca şi maimuţa antropoidă este dotat cu mâini pentru a se căţăra şi a-şi culege fructele din copaci pe când animalele de pradă au gheare pentru a sfâşia prada.
Chiar dacă civilizaţia a determinat schimbări în obiceiurile alimentare ale omenirii, sistemul nostru digestiv a rămas la fel nemodificându-se şi neadaptându-se obiceiurilor alimentare greşite în care predomină carnea, produsele procesate şi cele rafinate îmbibate cu aditivi în detrimentul celor vegetale, vii. Consumul insuficient de apă (1,5- 2 l pe zi) dar şi de fructe şi legume, cereale bogate în fibre precum şi lipsa de mişcare încetinesc tranzitul intestinal. Materiile parţial digerate stagnează în interiorul tubului digestiv intră în putrefacţie şi irită pereţii intestinali. Ele se depun în pliurile colonului amestecate cu mucus şi formează placa mucoidă, mediu în care se înmulţesc şi se dezvoltă bacteriile de putrefacţie care degradează proteinele nedigerate, otrăvind totodată fluxul sangvin. O persoană poate acumula în colon de-a lungul vieţii între 2,5 şi 11 kg de reziduuri metabolice ceea ce l-a determinat pe Earl Irons să afirme că „sigurul loc în care mai poţi vedea un colon curat şi sănătos în ziua de astăzi este cartea de anatomie”. Suntem preocupaţi de igiena exterioară, ne spălăm corpul, dinţii, ne îngrijim unghiile dar acordăm mai puţină atenţie sau chiar ignorăm igiena interioară..
Semnele care indică o funcţionalitate defectuoasă a unui colon înfundat cu reziduuri sunt: burtă proeminentă, dureri de cap frecvente, constipaţie, respiraţie şi transpiraţie urât mirositoare, dureri abdominale, exces în greutate, lipsă de energie, oboseală, erupţii ale pielii. Aceste semne dacă sunt ignorate, în timp pot apărea complicaţii grave care generează disfuncţionalitatea întregului organism. Fiecare celulă, fiecare ţesut, fiecare organ este hrănit de sânge care la rândul său este încărcat cu substanţe nutritive la nivelul intestinului. Dacă intestinul este murdar atunci şi sângele va fi murdar. Acest sânge toxic provenit din vasele intestinului merge spre celelalte organe – rinichi, inimă, limfă, încheieturi – toxinele depunându-se la nivelul lor şi îmbolnăvindu-le. Rolul de a curăţa acest sânge toxic îi revine ficatului care din pricina suprasolicitării va obosi, nu va mai funcţiona eficient îmbolnăvindu-se şi el. Surplusul de toxine se elimină şi prin piele provocând diverse erupţii: acnee, psoriazis, furunculi, abcese, eczeme, transpiraţie urât mirositoare. Însă cea mai gravă complicaţie este cancerul colorectal, care ucide anual în întreaga lume peste 600000 de oameni iar numărul cazurilor nou depistate este de peste 1200000 pe an. Această afecţiune este atât de frecventă încât aproape nu există zi în care în sălile de operaţie să nu se opereze cel puţin un cancer localizat la nivelul tubului digestiv.
Pentru funcţionarea optimă a colonului este indispensabilă o alimentaţie bogată în fibre dar şi o hidratare corespunzătoare. Fibrele sunt glucide celulozice care nu se digeră, nu se absorb şi nu au valoare energetică. Ele acţionează ca nişte periuţe ce curăţă intestinul accelerând tranzitul intestinal şi totodată influenţează absorbţia nutrienţilor.Sunt prezente în frunze, tulpina plantelor, coaja fructelor şi legumelor şi în învelişul exterior al boabelor de cereale. Nutriţioniştii recomandă un consum zilnic de minim 27-40 grame fibre. Un alt rol al fibrelor este acela de a menţine echilibrul microflorei intestinale prin inhibarea bacteriilor de putrefacţie şi menţinerea florei utile de fermentaţie, care participă la digestie şi opreşte colonizarea bacteriilor patogene din exterior. Pe lângă alimentaţia dezechilibrată un alt factor care perturbă flora intestinală este abuzul de medicamente şi antibiotice. La fel de eficient în buna funcţionare a intestinului gros ca şi alimentele bogate în fibre este şi iaurtul, aliment viu ce conţine lactobacterii care stimulează refacerea florei intestinale.
Dacă va funcţiona colonul corespunzător atunci şi sistemul nostru imunitar va fi foarte puternic. Starea intestinului gros răspunde de sănătatea întregului organism, de aceea se impune menţinerea lui într-o stare de curăţenie şi funcţionalitate adecvată.

LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN