Victor Răzmeriţă s-a născut într-o familie de ţărani la 15 septembrie 1970, în satul Găuzeni, Raionul Şoldăneşti, Republica Moldova. N-a fost un răsfăţat al soartei, de timpuriu a avut parte de experienţe dure ale vieţii care i-au şlefuit personalitatea precum dalta unui sculptor modelează lemnul sau piatra.
Dar poate cel mai profund a fost marcat de cei trei ani de armată în cadrul Flotei Militare Maritime a fostei URSS, mereu amintind în scrierile lui momentele de teroare psihică şi groază trăite intens, fiind de multe ori la hotarul dintre lumea aceasta şi lumea de dincolo în anii `90-`91, periodă când imperiul sovietic s-a destrămat. Tot atunci a fost descătuşat de dogmele sovietice, adevărul că este român fiindu-i dezvăluit chiar de către un ofiţer KGB într-o noapte când erau de serviciu, ,, liniştea miezului nopţii fiind cel mai bun mediu pentru discuţii sincere şi sufleteşti.”
Întors acasă în ,,satul de baştină,” într-o Moldovă autonomă, ruptă de fosta URSS, a fost pe rând şomer, tractorist, electrician. La scurt timp răspunzând chemărilor lăuntrice ale soartei părăseşte satul natal pentru a veni la Chişinău. Aici lucrează ca lăcătuş-electrician în atelierele experimentale ale Universităţii de Stat, iar după absolvirea Facultăţii de Filologie din cadrul aceleiaşi universităţi devine inginer la Catedra de Biologie Umană şi Animală.
Victor este şi un conştiincios autodidact fiind îndemnat spre învăţătură de dorinţa de cunoaştere şi de a se înţelepţi dar şi din dorinţa de a semăna ,,la suflet, la chip, la minte şi la fapte bune lui Isus Hristos” pentru a urma astfel ,,lecţia sfântă şi părintească” a tatălui său, ,,pusă la inimă” din copilărie.
Destinul tumultos al Basarabiei şi-a pus puternic amperenta asupra vieţii şi destinului său personal stimulându-i forţa creatoare: ,,În creaţie se dă suferinţă pentru a crea, însă mulţi mari scriitori o căutau cu lumânarea, dar iată că noi , în Basarabia nu ducem lipsă deloc”. După ce mai bine de 10 ani a bătut la mai multe uşi, cu greu în luna februarie a acestui an reuşeşte să publice la Chişinău prima lui carte de eseuri-nuvele, “Moda lui Skaraoţki”. Tot în acest an în luna mai publică a doua carte a sa, „Catuşele mancurtizării” la Editura Nico din Târgu-Mureş - „adică, în patria noastră adevărată, România”. Implicându-mă în publicarea cărţii, am stabilit astfel cu Victor o punte spirituală între Basarabia şi Ardeal, un pod nu de flori care a fost vremelnic ci un pod trainic de „suflet de minte şi de sentimente” cum el se exprimă în ultima parte a cărţii. De aceea şi pentru mine publicarea acestei cărţi a fost o experienţă sublimă care mi-a îmbogăţit şi înnobilat existenţa. Deşi este o carte mică în dimensiunile ei fizice, „o mică bijuterie” cum a numit-o domnul Nicolae Băciuţ, conţinutul ei este dur şi tăios, este ca un tunet ce se doreşte a fi răsunător încât să trezească, să lumineze şi să descătuşeze fiindcă Victor vrea să facă din cărţile lui ,,răngile care să dărâme gardul de sârmă ghimpată de pe Prut”.
Tot la Târgu-Mureş Victor Răzmeriţă a debutat ca şi gazetar, publicând în paginile ziarului Cuvântul liber mai multe articole în care exprimă durerile basarabene. Şi iată că valurile vieţii mai blânde şi mai prielnice de astă dată, l-au adus în această vară la Târgu-Mureş unde în 20 august la Biblioteca Judeţeană în cadrul mesei rotunde ,,Să nu lăsăm limba română să piară”, a lansat cartea „Catuşele mancurtizării”. Poate nu întâmplător i-a fost hărăzit să-şi împlinească destinul de scriitor aici, la Târgu-Mureş, fiindcă la noi scrierile lui pot fi înţelese şi pătrunse mai bine ca oriunde întrucât Ardealul ca şi Basarabia a avut parte de-a lungul istoriei de multe viituri ale vremurilor. Înainte de a se întoarce la Chişinău l-am întrebat: „Care a fost momentul care te-a impresionat mai mult şi care a marcat venirea ta aici?” Şi mi-a răspuns: „Prima mea întâlnire cu domnul Lazăr Lădariu, când mi-a urat 'BINE-AI VENIT IN ARDEAL!'am simţit că-mi insuflă spiritul Ardealului”. Domnul Lazăr Lădariu este un spirit al Ardealului iar Victor Răzmeriţă e pe cale să devină un spirit al Basarabiei.
Fiind ziua lui de naştere îi urez „La mulţi ani!”, îi doresc ca bunul Dumnezeu să-l aibe în pază şi să-l ajute în a-şi împlini înălţătoarele-i gânduri şi aspiraţii.
LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN
Dar poate cel mai profund a fost marcat de cei trei ani de armată în cadrul Flotei Militare Maritime a fostei URSS, mereu amintind în scrierile lui momentele de teroare psihică şi groază trăite intens, fiind de multe ori la hotarul dintre lumea aceasta şi lumea de dincolo în anii `90-`91, periodă când imperiul sovietic s-a destrămat. Tot atunci a fost descătuşat de dogmele sovietice, adevărul că este român fiindu-i dezvăluit chiar de către un ofiţer KGB într-o noapte când erau de serviciu, ,, liniştea miezului nopţii fiind cel mai bun mediu pentru discuţii sincere şi sufleteşti.”
Întors acasă în ,,satul de baştină,” într-o Moldovă autonomă, ruptă de fosta URSS, a fost pe rând şomer, tractorist, electrician. La scurt timp răspunzând chemărilor lăuntrice ale soartei părăseşte satul natal pentru a veni la Chişinău. Aici lucrează ca lăcătuş-electrician în atelierele experimentale ale Universităţii de Stat, iar după absolvirea Facultăţii de Filologie din cadrul aceleiaşi universităţi devine inginer la Catedra de Biologie Umană şi Animală.
Victor este şi un conştiincios autodidact fiind îndemnat spre învăţătură de dorinţa de cunoaştere şi de a se înţelepţi dar şi din dorinţa de a semăna ,,la suflet, la chip, la minte şi la fapte bune lui Isus Hristos” pentru a urma astfel ,,lecţia sfântă şi părintească” a tatălui său, ,,pusă la inimă” din copilărie.
Destinul tumultos al Basarabiei şi-a pus puternic amperenta asupra vieţii şi destinului său personal stimulându-i forţa creatoare: ,,În creaţie se dă suferinţă pentru a crea, însă mulţi mari scriitori o căutau cu lumânarea, dar iată că noi , în Basarabia nu ducem lipsă deloc”. După ce mai bine de 10 ani a bătut la mai multe uşi, cu greu în luna februarie a acestui an reuşeşte să publice la Chişinău prima lui carte de eseuri-nuvele, “Moda lui Skaraoţki”. Tot în acest an în luna mai publică a doua carte a sa, „Catuşele mancurtizării” la Editura Nico din Târgu-Mureş - „adică, în patria noastră adevărată, România”. Implicându-mă în publicarea cărţii, am stabilit astfel cu Victor o punte spirituală între Basarabia şi Ardeal, un pod nu de flori care a fost vremelnic ci un pod trainic de „suflet de minte şi de sentimente” cum el se exprimă în ultima parte a cărţii. De aceea şi pentru mine publicarea acestei cărţi a fost o experienţă sublimă care mi-a îmbogăţit şi înnobilat existenţa. Deşi este o carte mică în dimensiunile ei fizice, „o mică bijuterie” cum a numit-o domnul Nicolae Băciuţ, conţinutul ei este dur şi tăios, este ca un tunet ce se doreşte a fi răsunător încât să trezească, să lumineze şi să descătuşeze fiindcă Victor vrea să facă din cărţile lui ,,răngile care să dărâme gardul de sârmă ghimpată de pe Prut”.
Tot la Târgu-Mureş Victor Răzmeriţă a debutat ca şi gazetar, publicând în paginile ziarului Cuvântul liber mai multe articole în care exprimă durerile basarabene. Şi iată că valurile vieţii mai blânde şi mai prielnice de astă dată, l-au adus în această vară la Târgu-Mureş unde în 20 august la Biblioteca Judeţeană în cadrul mesei rotunde ,,Să nu lăsăm limba română să piară”, a lansat cartea „Catuşele mancurtizării”. Poate nu întâmplător i-a fost hărăzit să-şi împlinească destinul de scriitor aici, la Târgu-Mureş, fiindcă la noi scrierile lui pot fi înţelese şi pătrunse mai bine ca oriunde întrucât Ardealul ca şi Basarabia a avut parte de-a lungul istoriei de multe viituri ale vremurilor. Înainte de a se întoarce la Chişinău l-am întrebat: „Care a fost momentul care te-a impresionat mai mult şi care a marcat venirea ta aici?” Şi mi-a răspuns: „Prima mea întâlnire cu domnul Lazăr Lădariu, când mi-a urat 'BINE-AI VENIT IN ARDEAL!'
Fiind ziua lui de naştere îi urez „La mulţi ani!”, îi doresc ca bunul Dumnezeu să-l aibe în pază şi să-l ajute în a-şi împlini înălţătoarele-i gânduri şi aspiraţii.
LĂCRĂMIOARA CĂTINEAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu